Horticultura este un domeniu din cadrul agronomiei, format dintr-un complex de stiinte biologice si tehnice aplicate si are ca scop cultivarea si ameliorarea plantelor horticole productive si decorative.

Principalele ramuri ale horticulturii sunt: pomicultura, legumicultura, viticultura, oenologia, arboricultura ornamentala, floricultura si peisagistica. Orice suprafata de teren cultivata cu plante horticole, influentata de factorii biotici (forme de actiune ale fiintelor vii, una asupra alteia) si abiotici (conditii fizice care sustin viata), capabil de productivitate biologic (sporul de biomasa intr-o unitate de timp) reprezinta un ecosistem horticol.

Este foarte posibil ca majoritatea solutiilor la problemele cu care ne confruntam in practica horticola si nu numai sa se gasească in natura; prin urmare, cunoasterea  si “utilizarea” patrimoniului natural in contextul actual este mai necesara ca oricand.

“Patrimoniu natural este ansamblul componentelor si structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice si biocenotice ale mediului natural a caror importanta si valoare ecologica, economica, stiintifica, biogena, sanogena, peisagistica, recreativa si cultural-istorica au o semnificatie relevanta sub aspectul conservarii diversitatii biologice, floristice si faunistice, al integritatii functionale a ecosistemelor, conservarii patrimoniului genetic, vegetal si animal, precum si pentru satisfacerea cerintelor de viata, bunastare, cultură si civilizatie ale generatiilor prezente si viitoare” (AFIR, 2018).

Probabil ca titlul lucrarii starneste intrebari de genul „De ce avifauna utila?”,”Nu toate speciile de pasari salbatice sunt utile?”.

Da, toată ornitofauna este utila pentru functionalitatea  unui ecosistem natural sau artificial.

Termenul de “util” atribuit unei specii este un termen agronomic si este folosit raportandu-ne la beneficiile inregistrate asupra cresterii si dezvoltarii plantelor cultivate. Este un mod de  exprimare atunci cand factorii biotici, controlati sau nu, influentează pozitiv relatiile inter si intraspecifice.

Mentionez ca in contextul actual al horticulturii sau agriculturii durabile nu se mai discuta despre eliminarea unei specii in detrimentul alteia, asadar epitetul “util”, “neutru” sau “daunător” atribuit unei specii nu mai poate fi considerat periculos pentru conservarea biodiversitatii.

Din punctul de vedere al conservarii biodiversitatii, trebuie avute in vedere cel putin trei aspecte extrem de importante pentru practica horticola:

1.        Pasarile sunt bioindicator pentru orice micro sau macroecosistem (natural sau artificial).

2.        Observarea pasarilor salbatice este o pasiune practicata de foarte multi oameni in toată lumea, inclusiv in Romania, de toate varstele, practicata atat in scop recreativ, educational, cat si terapeutic. Gradinile si parcurile publice sau private, chiar terasele sau balcoanele „verzi” sunt mediul cel mai potrivit, cel mai accesibil si cel mai des utilizat pentru observarea pasarilor. Astfel, suntem provocati sa venim cu solutii practice, utile si atractive pentru administratorii de gradini si parcuri.

3.        Atragerea si protejarea pasarilor salbatice in ecosistemele horticole nu poate fi considerata doar o masura egoista de a profita de importanta pasarilor in controlul daunatorilor, ci este si o masura de conservare a naturii. Celebrul naturalist si cercetator britanic Sir David Attenborough a precizat in anul 2014, in cadrul „RSPB’s Conference for Nature”, sustinută la Londra, ca Parcurile Nationale si Rezervatiile Naturale nu mai sunt suficiente pentru a evita declinul catastrofal din natura, transmitand astfel politicienilor, investitorilor si ecologistilor ca fiecare spatiu din Marea Britanie de la gradini, la zonele ruderale trebuie sa fie folosit pentru a ajuta fauna salbatica (Vidal, 2014). 

Teoretic, despre potentialul avifaunei in ceea ce priveste controlul populatiilor de daunatori stim destul de multe, avem analize cantitative si calitative prezentate de ornitologi, insa ca horticultori stim prea putin despre cum putem practic sa le atragem si sa le mentinem unde ne dorim. 

Rezultatele obtinute si detaliate in aceasta lucrare demonteaza multe mituri si sunt utile in mod special comunitatii stiintifice din domeniul horticulturii, dar si publicului interesat de horticultura, in mod special de horticultura prietenoasa cu natura.